10 ANI DE PUŞCĂRIE ÎN SPANIA, PENTRU CLONARE DE CARDURI

Nicolae Lascu (foto dreapta), sibianul în vârstă de 30 ani, care timp de două luni a făcut greva foamei în penitenciarul Valdemoro din Madrid, unde era deţinut pentru clonare de carduri, a fost condamnat la zece ani de închisoare. Măsura extremă la care, tânărul originar din satul Nou, a recurs în urmă cu doi ani, nu a reuşit să-i convingă pe magistraţi că este victima unei erori judiciare, aşa cum susţineau toţi apropiaţii acestuia.  Iar asta pentru că Nicolae Lascu nu a fost niciodată uşă de biserică. Provenind dintr-o familie dezorganizată (părinţii săi au divorţat în urmă cu 12 ani) sibianul a ajuns în spatele gratiilor, când abia împlinise 18 ani. Atunci el l-a înjunghiat cu un briceag, pe un tânăr din localitatea învecinată, Daia, pentru simplul motiv că acesta nu îşi ceruse scuze, după ce îl călcase pe picioare, în autobuz. A făcut mai puţin de şase luni de închisoare, la Aiud, avocatul său obţinând în instanţă schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală. În exclusivitate pentru "Detectiv de serviciu" mama acestuia, Maria Stelică recunoaşte că “fiul meu este un tip coleric, impulsiv, care cu greu poate fi stăpânit. De fiecare dată însă, atunci când greşeşte îşi recunoaşte faptele şi nu fuge de răspundere. Aşa s-a întâmplat atunci cu tânărul înjunghiat, aşa s-au petrecut lucrurile şi mai târziu în Spania, când, pentru câteva luni, a ajuns din nou în închisoare după ce şi-a bătut cu bestialitate concubina, cu care are împreună un băieţel de 6 ani. Îl cred în stare chiar să ucidă, dar nu îl văd capabil să recurgă la inginerii cu carduri, unde în primul rând e nevoie de minte. E fiul meu, îl cunosc foarte bine, ştiu că e un tip care gândeşte puţin şi reacţionează spontan. De aceea eu cred că de data asta e nevinovat. La fel de convinsă este şi sora lui, Cristina, care l-a vizitat de mai multe ori în penitenciar. El susţine că este confundat cu un oarecare Ionică, având cam aceeaşi alură şi care se afla de mai multă vreme în atenţia poliţiştilor spanioli. De fapt el a si propus o probă de voce în baza căreia şi-ar fi putut susţine nevinovăţia. Deşi proba a  fost admisă, ea nu a fost luată în considerare la proces. Cristina locuieşte, de ani buni, în Valencia, cu fratele său Nicolae şi mi-a spus că acesta nu a avut probleme cu justiţia. O perioadă a lucrat acolo la reprezentanţa Vodafone şi era chiar foarte apreciat de patron. Nu se fereşte de puşcărie, el a mai fost arestat în Spania şi a mărturisit că acolo detenţia e un…lux. Dacă lucrurile ar fi stat aşa cum susţin autorităţile spaniole, atunci era firesc să mă scald în bani şi eu. Trăiesc doar din pensia de boală de 411 lei şi nu reuşesc să-mi strâng bani pentru a-mi construi o verandă la coşmelia în care locuiesc. Eu sunt convinsă că l-au condamnat degeaba la zece ani de puşcărie”, ne-a mărturisit femeia. Opiniile sibiencei sunt împărtăşite şi de localnici. Unul dintre aceştia, Gheorghe Jurcă ne-a declarat că “tatăl şi fiul erau oameni taciturni cărora nimeni nu le putea intra în voie. În schimb, doamna Mariana e total diferită, e o femeie populară cu mult bun simţ şi corectă. Nu degeaba toţi în sat îi spun Calculata”.

A RĂMAS PARALIZAT PE VIAŢĂ, DUPĂ CE A CĂZUT PRINTRE GRATIILE UNUI GEAM DE LA SPITAL

După  mai mult de un an şi jumătate de la incidentul petrecut la Spitalul Municipal Mediaş, atunci când un băieţel de 7 ani din satul Ighişu Nou a căzut de la etajul al doilea, printre gratiile unui geam al secţiei “Boli Infecţioase”, verdictul medicilor este unul sumbru dar definitiv: micuţul Cristian Dorel Cazan va rămâne paralizat pe viaţă. Mama acestuia, Aurelia Ioana Bisa a declarat pentru “Detectiv de serviciu” că “ în urma examenelor medicale s-a stabilit că fiul meu s-a ales, după acel nefericit eveniment, cu hemoragie cerebrală, hemipareză stânga şi fractură de piramidă nazală. Medicii susţin că, în urma căzăturii a dobândit şi un uşor retard mintal, motiv pentru care sugestia lor a fost aceea de a amâna, cu un an, înscrierea la şcoală. Cu toate că am sesizat Colegiul Medicilor în legătură cu acel incident, nici până în prezent nu s-a luat vreo decizie. De asemene nici ancheta de la poliţie nu s-a încheiat, ea indicând mai degrabă o muşamalizare a cazului. Deja au început să se facă afirmaţii inexacte, precum aceea că fiul meu a căzut de la etajul întâi al secţiei de Boli Infecţioase, acolo unde în 28 aprilie 2009 fusese internat pentru o hepatită virală, când în realitate el a căzut de la etajul al doilea, cam de la 12-14 metri înălţime. Chiar mi s-a spus că ar trebui să fiu mulţumită că băiatul este în viaţă şi nicidecum să mai am pretenţii la despăgubiri materiale aşa cum am solicitat, în urma unei plângeri formulate împotriva Spitalului Municipal Mediaş. Cu excepţia unui ajutor de 700 lei, venit din partea unei fundaţii, nimeni nu ne-a sprijinit nici măcar cu un sfat. Pentru că unicul meu fiu nu poate fi lăsat fără supraveghere, a trebuit să renunţ la activitatea mea profesională, cea de femeie de serviciu la un supermarket din Mediaş. Acolo lucram de patru ani, după divorţul de fostul soţ. Acum locuim 10 persoane, respectiv trei familii, cu un singur venit, într-o casă cu trei camere din strada Valea Lacului nr.81. Autorităţile ne închid uşile în nas pentru că ne-am permis să dăm în judecată spitalul. Copilul are nevoie de medicamente, de recuperare, altfel lucrurile sunt clare: băiatul meu care până la vârsta de şapte ani nu a stat internat în spital nici macar o zi, va rămâne infirm pe viaţă. Are nevoie, în plus, de orteză, de operaţie la nas şi de o intervenţie chirurgicală la maxilarul inferior”. Mama băieţelului ne-a relatat în premieră şi despre incidentul din dimineaţa zilei de 28 aprilie: “după ce am fost înştiinţată că fiul meu va rămâne internat în spital, am plecat acasă pentru a-i aduce pijamale şi alte lucruri necesare. Când am revenit am aflat despre nenorocire. Cristi mi-a spus ulterior că o fetiţă din salon i-a luat cornul pe care i-l lăsasem. Pentru asta s-a urcat pe geam, cu intenţia de a mă înştiinţa, însă a alunecat printre gratii. Anterior chemase o asistentă, care i-a spus că dacă o va mai deranja cu astfel de fleacuri îl va lega de pat cu un garou. De fapt întreg personalul medical de la Spitalul Municipal Mediaş s-a purtat într-un mod josnic cu noi, uitând că aceştia au depus cândva un jurământ”, ne-a declarat cu lacrimi în ochi femeia.

UN DEPUTAT SIBIAN UMBLĂ DUPĂ “PROSPĂTURI” MINORE PE INTERNET

    Deputatul PD-L de Sibiu Gheorghe Roman, este un mare pasionat al jocului de table, acesta fiind de altfel şi artizanul unor concursuri de gen, organizate în ultimii ani, la Mediaş. Pasiunea sa pentru zaruri nu poate fi stăvilită nici chiar la locul de muncă, acolo unde a fost trimis de către electorat să…legifereze! “Detectiv de serviciu” a reuşit să descopere faptul că vajnicul deputat a jucat peste o mie de partide de table de când este în Parlamentul României. A câştigat 306 şi a pierdut 524, cinci fiind remize iar alte 248 abandonuri. Toate astea în cadrul contului creat pe site-ul www. neogen.ro. Acolo unde deputatul, în vârstă de 38 ani, nu de multă vreme căsătorit, mai încearcă să facă şi cuceriri. Printre persoanele racolate “pentru distracţie”, se numără şi două localnice, Ioana şi Corina, de numai 17 ani fiecare. Contactat pentru a oferi lămuriri în legătură cu preocupările sale extraprofesionale, Gheorghe Roman a refuzat să facă orice fel de comentarii. S-a mulţumit doar să prevină, cu subînţeles, să avem în vedere şi faptul că  acesta deţine centura neagră cu doi dani la taekwon-do.

FRATELE ELENEI CĂRSTEA, UN ESCROC “PATENTAT”

   Pornind de la imaginea dezastruoasă pe care o are la Mediaş,  în oraşul său de reşedinţă, fratele cântăreţei Elena Cârstea, “Detectiv de serviciu” a reuşit să afle povestea de-a dreptul halucinantă a lui Nicolae-Cristinel Cârstea. Tatăl a patru copii, rezultaţi din tot atâtea căsnicii, fratele divei a fost întreaga viaţă un tăietor de frunză la câini. Iar pentru a huzuri fără a face absolut nimic a găsit destule persoane naive pe care le-a “ţepuit” fără nicio remuşcare. Devenit escroc “patentat”, protejat de lungul braţ al legii de către sora sa vitregă (avocat de prestigiu în Agnita), Nicolae-Cristinel Cârstea este, în mod cert, oaia neagră a familiei. În urmă cu 15 ani a ispăşit un an şi jumatate de închisoare pentru că, în calitate de agent imobiliar, nu doar că a vândut de două ori un apartament ci a dispărut şi cu banii rezultaţi din respectiva tranzacţie. După ce a ieşit din puşcărie s-a apucat de alte afaceri la Bistriţa Bârgăului, în localitatea de baştină a celei de-a patra soţii. A angajat un credit de la Banca “Ion Ţiriac”, pe care a “uitat” să-l returneze. Mai mult decât atât, în criză de lichidităţi, impostorul a împrumutat 25.000 de euro de la un fost coleg de serviciu, Vasile Haţegan pentru care a garantat cu imobilul deţinut în coproprietate de mama şi sora escrocului, în Mediaş, pe strada Episcop Ioan Suciu nr. 15. După ani de procese pierdute şi aflat pe punctul de a fi aruncat în stradă, Nicolae-Cristinel Cârstea a apelat la un alt “truc” pentru a-i achita datoria fostului său coleg de serviciu. A luat marfă pe credit de la o firmă din Dej, pe care a “plătit-o” cu file cec fără acoperire. Aşa se face că în urmă cu doi ani a fost condamnat din nou – de data aceasta cu suspendare (foto) – pentru fapta sa. Strâns cu uşa de toţi creditorii, fratele divei (stabilită în SUA) s-a apucat, mai nou, de afaceri cu maşini radiate din circulaţie, provenind din ţări ale Uniunii Europene.

VINDE TABLOURI DE CARTEA RECORDURILOR CU 100 DE LEI BUCATA

Emil Mureşan, care tocmai a împlinit 80 de ani, este unul dintre puţinii români intraţi în Guiness Book ( Cartea Recordurilor). Insolitul artist plastic amator originar din Mediaş, a realizat de-a lungul vieţii sale sute de tablouri din pânză de păianjen, pe care acum, din cauza crizei, este nevoit să le vândă. Simpaticul octogenar, încă o persoană extrem de activă, a declarat pentru “Detectiv de serviciu” că “pensionarii sunt în general oameni cumpătaţi, aşa că nu mă pot plânge că nu mă descurc cu venitul lunar. Am însă nevoie de resurse financiare pentru a continua să creez. De curând am luat decizia de a închiria, pentru 100-200 de lei pe lună, locaţii năpădite de păianjeni. Pivniţele şi în general locurile întunecoase sunt cele mai propice obţinerii unei materii prime de calitate. Însă, pe lângă pânză de păianjen, mai am nevoie de cartoane şi cleiuri speciale, de rame pentru tablouri şi de sticlă. Aşa că, o parte din tablourile realizate caut să o valorific pe piaţă, cu prilejul diverselor târguri sau festivaluri organizate în zonă, cu 100 de lei bucata. O altă parte care face obiectul unei expoziţii permanente la Muzeul Municipal Mediaş încerc, cu ajutorul unei agenţii de turism din Capitală, să o promovez şi să o vând prin intermediul Internetului”. Artistul plastic amator mai spune că lucrează pentru fiecare tablou în parte cel puţin trei săptămâni. “Recordul” în materie a ajuns însă la doi ani, interval în care Emil Mureşan a realizat tabloul intitulat “Bricul Mircea” având o suprafaţă de doi metri pătraţi.

“DETECTIV DE SERVICIU” A GĂSIT-O, DUPĂ 20 DE ANI, PE MEZINA REVOLUŢIEI

Mai puţin de patru ani. Atât avea Isabela Cristina Dârlescu în toiul evenimentelor din decembrie '89. Atunci când schijele unei rafale de mitralieră, trase din elicopter, au fost pe punctul de a-i secera viaţa. În schimb, Daniela Dârlescu (22 ani), mătuşa acesteia, a plătit suprema jertfă pentru “neimplicarea” sa în Revoluţia de acum 20 ani, de la Sibiu. Amândouă au fost lovite de gloanţe, în apartamentul rudelor din strada Negoveanu, în timp ce urmăreau la televizor desfăşurarea evenimentelor din acele zile fierbinţi. Era în 23 decembrie 1989, în jurul prânzului, atunci când o detunătură însoţită de fum a răzbătut din duşumeaua familiei Răduţiu. În clipa următoare Daniela şi Isabela pline de sânge s-au prăbuşit de pe canapea. Amândouă erau conştiente, până în clipa în care au ajuns la spital. Mătuşa copilei de numai trei ani şi opt luni, a murit puţin mai târziu pe masa de operaţie. Nicolae Dârlescu (50 ani), tatăl celui mai tânar Erou al Revoluţiei române ne-a declarat că "dacă am fi rămas atunci în apartamentul nostru din strada Fântanele nu s-ar fi întâmplat nimic. Am ales însă să mergem la socri, în strada Negoveanu, pentru că locuinţa noastra era situată în vecinătatea unei unităţi militare de Securitate si ne era teamă de...gloanţe. Până la urmă tocmai de gloanţele ricoşate din pardoseală au fost lovite fiica şi sora mea. O singură lovitură în apropierea urechii stângi s-a dovedit a fi fatală pentru Daniela. Isabela a fost rănită în mai multe locuri, una dintre schije oprindu-se la doar un centimetru distanţă de artera carotidă ", susţine sibianul. Isabela Dârlescu are acum 23 de ani. A absolvit în acest an Facultatea de Drept şi, din postura de viitor procuror doreşte încă să afle adevărul despre nebuloasa acelor zile. Despre tot ce s-a petrecut atunci, nu-şi mai aminteşte însă mare lucru. În schimb spune că " nu am uitat nicio clipă durerea cumplită suferită un an mai târziu atunci când o piatră aruncată de un coleg de joacă a dus la deschiderea operaţiei de la gât, fiind apoi cusută pe viu la spital ". Legat de faptul că este cel mai tânăr Erou al Revolutiei, Isabela susţine că şi-a atras destule ironii din partea colegilor de şcoală. " Şi chiar nu ai nicio fotografie umblând cu mitraliera pe stradă la nici patru ani? ", au tachinat-o ani în şir, aceştia. " Oricum, sunt o fire căreia îi place să se implice în viaţa societăţii. În liceu organizam diverse acţiuni caritabile şi chiar dacă nu sunt o justiţiară, probabil că în subconştientul meu a încolţit de mult ideea de a face dreptate într-o lume de multe ori strâmbă ", ne-a mărturisit Isabela. În privinţa viitorului său profesional Isabela Cristina Dârlescu spune că “personal nu mă văd decât în postura de procuror conştiincios şi devotat meseriei care mereu va încerca să afle cine i-a ucis în 1989,  mătuşa”. Ba chiar visează să acceadă în cea mai înaltă funcţie, aceea de procuror general al României, demnitate pe care în prezent o ocupă tot o sibiancă, Laura Codruţa Kovesi.

PROTOPOP DESTITUIT PENTRU CĂ A FURAT PORCI ÎN TINEREŢE

   Grigore-Doru Gâdea (foto), protopopul Mediaşului şi slujitor al Domnului în biserica ortodoxă cu hramul “Buna Vestire” din cartierul Gura Câmpului a fost destituit, zilele trecute, din funcţie, la mai puţin de doi ani de la numire. Deşi considerat mâna dreaptă a mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, preotul medieşean nu a putut împiedeca “mazilirea” sa, după ce ÎPS Arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit a Ardealului a aflat că acesta are prea multe “pete” pe conştinţă. “Detectivul de serviciu” a reuşit să afle “culisele” respectivei destituiri, faptele fiind de-a dreptul incredibile. Trebuie spus că păcatele din tinereţe ale preotului, care au cântărit decisiv în luarea respectivei măsuri, sunt cele similare cu ale unui infractor de drept comun. Astfel, împreună cu un alt coleg în sutană, preot în comuna Aţel, dar şi cu un şef de post, cei trei au sustras porci din gospodăriile mai multor localnici din comuna Brateiu. Ei au şi fost deferiţi justiţiei, fiind condamnaţi la o pedeapsă cu suspendare. Dar preotul Gâdea nu avea să se potolească nici mai târziu. A găsit o serie de patroni cu frica lui Dumnezeu care (cu sprijinul consistent al enoriaşilor) aveau să contribuie la ridicarea din temelii a bisericii unde acesta păstoreşte în prezent. Cum se poartă, preotul a solicitat sprijin şi pentru ridicarea unei case parohiale, iar apoi a început să-şi schimbe şi maşinile: de la un Oltcit “bătrân” a ajuns azi să piloteze o ditamai limuzina Audi. Apoi, preotul - tatăl a doi copii -  s-a “încurcat” şi cu femei în compania cărora a “iniţiat” adevărate orgii. Totul a ajuns la urechile coanei preotese care l-a ameninţat cu divorţul. De teamă că va pierde totul, preotul a trecut la…şantaj. A spus în stânga şi în dreapta că în momentul în care soţia sa va introduce actiune de divorţ, pur şi simplu se va sinucide.

IPJ SIBIU INDUCE BEŢIA CHIAR ŞI ANTIALCOOLICILOR

    Zilele trecute, “Detectivul de serviciu” a reuşit să obţină permisiunea ofiţerilor din cadrul IPJ Sibiu de a intra complet treaz în sediul instituţiei din Bd. Victoriei, şi de a ieşi rupt de beat fără a fi consumat nicio picătură de alcool. Inducerea alcoolemiei de până la 1,3 la mie este posibilă cu ajutorul unor ochelari donaţi de către colegii germani de breaslă din Badden-Wurtemberg, în scopul prevenirii infracţionalităţii pe şosele. Prin sistemul de lentile şi dioptrii de care dispun, cele trei perechi de ochelari intraţi în patrimoniul poliţiştilor sibieni, pot induce alcolemii variabile, de la 0,8 la mie la 1,3 la mie. Senzaţia pe care o “procură” ochelarii în speţă, atunci când sunt puşi la ochi, este similară stării de euforie conferită de aburii alcoolului. Practic, o ameţeală puternică, dar totuşi plăcută pune imediat stăpânire pe corp, pentru ca apoi să simţi, efectiv, pe lângă dublarea imaginilor şi felul în care îţi fuge pământul de sub picioare. Inspectorul-şef Ramona Vâlcea susţine că, de acum înainte, ochelarii vor fi testaţi de toţi candidaţii şcolilor de şoferi, înaintea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere, în scopul conştientizării pericolelor la care se expun aceştia atunci când şofează în stare de ebrietate.

ŞI-A REVĂZUT SALVATORUL LA ÎMPLINIREA UNUI SECOL DE VIAŢĂ

    O femeie din Mediaş şi-a serbat recent împlinirea a o sută de ani de viată, iar cu sprijinul „Detectivului de serviciu” l-a revăzut pentru prima oară pe cel care cum 42 de ani a salvat-o din ghearele morţii. Povestea Anei Medeşan este una de-a dreptul emoţionantă. Chiar în dimineaţa zilei de Crăciun a anului 1968, casa în care locuieşte şi azi a fost distrusă aproape complet de suflul unei explozii. Femeia a fost salvată de sub dărâmături de un localnic, Cornel Păculea, acum în vârstă de 81 ani, care-şi avea locul de muncă în vecinătatea imobilului cu pricina. La scurt timp după întâmplare, salvatorul s-a mutat în interes de serviciu într-un alt oraş, astfel că a pierdut definitiv legătura cu femeia. Prezent la aniversare, salvatorul centenarei şi-a reamintit faptul că „Ana Medeşan a avut atunci mare noroc, căci a fost protejată de cărămizile dislocate în urma exploziei, de uşa de la intrare, sub care a fost prinsă. Am intervenit imediat, pentru că imobilul a explodat, efectiv, sub ochii mei. Din păcate soţul femeii nu a mai putut fi salvat. El a murit după o săptămână, la spital, din cauza rănilor suferite. Vina a aparţinut firmei de gaz, care tocmai înlocuise branşamentele pe strada respectivă. Am fost principalul martor şi la proces, în urma căruia victima a fost despăgubită cu suma de 30.000 lei, bani cu care şi-a reclădit apoi casa”. Centenara i-a avut alături la fericitul eveniment şi pe câţiva dintre membri familiei, la fel de lingevivi, printre care o soră în vârstă de 88 ani.

VOR SĂ DEZGROAPE DUPĂ 100 DE ANI UN PREOT CU INIMA CONSERVATĂ ÎN BISERICĂ

 Un grup de studenţi şi cercetători de la catedra de armenologie a unei universităţi de lângă Budapesta, au fost autorii unei descoperiri incredibile. În biblioteca din incinta Catedralei Armeneşti din oraşul sibian Dumbrăveni, se afla, într-o cutie din lemn, perfect conservată, dar aproape mumificată, o inimă umană. Printre documente a fost descoperit apoi şi un testament semnat de fostul preot-paroh al respectivului lăcaş de cult, Avedik Lukacs. Acesta a murit cu un secol în urmă, respectiv în 1909 şi, se spune că a lăsat cu limbă de moarte ca trupul său neînsufleţit să fie înhumat în cimitirul armenesc din localitate. Iar inima să-i fie păstrată veşnic în catedrala în care a slujit aproape patru decenii. Nimeni nu a ştiut până acum de existenţa organului în speţă ori a testamentului cu pricina. Ştefan Szentpetery, unul dintre membri consiliului parohial al catedralei din Dumbrăveni ne-a declarat în exclusivitate că “preotul, profesorul şi istoricul Avedik Lukacs a fost o personalitate cu care, deopotrivă, comunitatea armenească dar şi cea locală, se poate mândri. A scris, în 1896, prima monografie a oraşului întemeiat de armeni, însă nimeni nu a bănuit că, şi după un secol acesta se afla cu inima, la propriu, alături de ei. Intenţionăm, acum, să propunem beatificarea, de către biserica catolică lui Avedik Lukacs, dovedindu-se că el e aproape un sfânt. Deocamdată inima sa, conservată natural, a fost aşezată într-un bol şi este păstrată sub cheie, în altar. Facem demersuri ca, la împlinirea a peste un secol de la moartea preotului, rămăşiţele pământeşti să-i fie deshumate, în cadrul unei ceremonii religioase. Până atunci ne străduim să aflăm circumstanţele în care a avut loc disecarea trupului preotului, ştiut fiind faptul că, excepţie făcând cazurile unor morţi violente, suspecte, necropsiile feţelor bisericeşti sunt, foarte rar, aprobate. E posibil ca Avedik Lukacs să fi fost asasinat aşa cum s-a întâmplat, nu demult,cu un alt preot-paroh al catedralei, jefuit în prealabil de ţigani. Părerea noastră, a celor 12 armeni care mai există azi în Dumbrăveni, e aceea că preotul a fost forţat, într-un fel sau altul, să scrie acel testament înainte de a fi omorât. E destul de dificil de aflat acum, acest lucru, pentru că fiind preot romano-catolic, el nu a fost căsătorit şi nu are nici un fel de urmaşi”. Până una-alta, Catedrala Armenească a început să devină loc de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga ţară, situaţie care a determinat pe curatorul lăcaşului de cult să decidă îngrădirea accesului în catedrală, cu excepţia zilei de duminică, atunci când - din două în două săptămâni - se oficiază liturghii.

DUPĂ DOI ANI AM DAT DE URMA BĂIEŢELULUI ARUNCAT LA GHENA DE GUNOI

    În urma unor investigaţii specifice, care au durat aproape doi ani, "Detectivul de serviciu" a reuşit să dea de urma băieţelului găsit într-o ghenă de gunoi din Cisnădie, de Lucian Verbiceanu, un student localnic în vârstă de 32 de ani. După ce au eşuat toate demersurile sibianului de a-l adopta pe bebeluşul care până la urmă a primit numele de botez al salvatorului său, Lucian Vinereanu (patronimic atribuit ad-hoc pentru că a fost găsit într-o seară de vineri), micuţul a ajuns în plasament la familia Cunţan, din Dobârca, un sat situat la 40 km de Sibiu. Deşi cuplul Daniel şi Maria Cunţan mai au două fiice (una studentă, iar cealaltă viitoare cadru didactic) precum şi o alta aflată tot în plasament, acesta a decis să-l adopte pe băieţel, care în prezent se numeşte Lucian Cunţan. Cu “complicitatea” familiei, una extrem de înstărită, i-am serbat copilaşului ziua de naştere, la o cofetărie de lux din centrul Sibiului. Iar invitat de…onoare a fost nimeni altul decât Lucian Verbiceanu, salvatorul pe care Lucian Cunţan l-a reîntâlnit pentru prima oară, după doi ani. Mai exact din seara în care studentul scotea boţul de carne, pe jumătate mort, dintr-un morman de gunoaie. Emoţionat până la lacrimi, Lucian Verbiceanu ne-a declarat că “nu pot exprima în cuvinte, tot ce am simţit azi, când, în locul bebeluşului plăpând de acum doi ani, am regăsit un băieţel isteţ, sociabil şi plin de energie. E un sentiment pe care nu cred că l-am încercat vreodată în viaţă. Pentru că, deşi nu l-am născut efectiv, eu am fost cel care, într-un fel, i-am dat viaţă, l-am ajutat să trăiască. Tot restul vieţii am să păstrez legătura cu el şi-l voi sprijini să ajungă un intelectual”, a mai spus studentul salvator. Profund marcaţi de moment au fost şi părinţii micuţului sărbătorit. Fostă învăţătoare în sat, Maria Cunţan ne-a mărturisit că “lui Lucian n-am să-i ascund niciodată faptul că e un copil găsit şi adoptat. Chiar dacă, poate, va avea nevoie de consiliere psihologică, trebuie să afle de la noi, această veste. Ca atare, salvatorul acestuia va fi oricând binevenit la noi, mai ales că nici nu mai trebuie să mai fac ceva pentru a-i apropia. Ei, astăzi, chiar s-au împrietenit. Cine ştie, poate că vom fi chiar naşii de cununie ai lui Lucian Verbiceanu. Oricum trebuie spus că, nu m-aş fi crezut în stare ca, la 40 de ani, să am răbdarea necesară pentru a mai creşte un bebeluş. Dar m-am înşelat”, a încheiat femeia. Chiar dacă puţin mai ponderat, Daniel Cunţan ne-a declarat la rândul său că “într-o casă de fete, apariţia lui Lucian a fost ca o rază de soare care ne luminează viaţa. Cu toate că sufăr de discopatie, nu pot să-l las din braţe nici o clipă pe acest minunat dar de la Dumnezeu”, a încheiat sibianul care deţine o fermă în sat.

MITROPOLITUL ARDEALULUI ŞI-A “TRAS” O LIMUZINĂ ULTIMUL RĂCNET!

    Instalat ca mitropolit al Ardealului cu aproape cinci ani în urmă, ÎPS dr. Laurenţiu Streza a reuşit să scandalizeze multă lume prin opulenţa de care dă dovadă, în vădită contradicţie cu modestia afişată de predecesorul său, Antonie Plămădeală, plecat la cele sfinte. Astfel după ce o bună parte din actualul său “mandat” s-a plimbat prin parohiile păstorite, cu un autoturism Audi A6, de curând înalta faţă bisericească a fost văzută tot mai des descinzând dintr-o superbă limuzină Mercedes, ultimul tip, având un preţ de catalog de aproape 200.000 de euro. Cei mai revoltaţi de această situaţie s-au arătat a fi studenţii Facultăţii de Teologie din Sibiu, unde ÎPS Laurenţiu Streza este decan. Aceştia susţin că numai asigurarea anuală a maşinii ar costa vreo 7.000 de euro, respectiv cuantumul a circa 100 de burse ce ar putea fi acordate studenţilor merituoşi. Părintele Constantin Necula, cel care îndeplineşte in momentul de faţă funcţia de purtător de cuvânt al Mitropoliei Ardealului ne-a declarat că “autoturismul în speţă a fost achiziţionat cu acordul Consiliului Eparhial însă mitropolitul îl foloseşte foarte rar. Banii au fost strânşi de mai multă vreme într-un fond, în scopul cumpărării unei maşini care să sporească siguranţa deplasării mitropolitului. Ea nu este folosită în mod exclusiv de către ÎPS Laurenţiu Streza ci se află la dispoziţia oricui din cadrul instituţiei, inclusiv a studenţilor care participă la diverse misiuni bisericeşti. Nici preţul de achiziţie al autoturismului şi nici asigurarea CASCO nu au valorile vehiculate”, a mai spus sursa citată.

O SIBIANCĂ A TRECUT DE LA MASAJ EROTIC LA PROSTITUŢIE PE CONT PROPRIU

   Imediat după ce salonul de masaj erotic „Diavolo e Angelo” din strada Ioan Albabei, din Sibiu, disimulat în bordel, a fost închis în urma descinderii poliţiştilor, iar patronul arestat, fostele angajate s-au „orientat” rapid. Au dat cu subsemnatul la poliţie şi apoi au trecut pe la redacţiile diverselor publicaţii locale unde şi-au depus „CV-urile”. E vorba de anunţuri postate cel mai adesea la rubrica „Servicii”, acolo unde doritorii de amor tarifat sunt informaţi că „fetiţele” prestează cea mai veche meserie, pe cont propriu, pentru „domnii generoşi”. Aşa am găsit-o pe Andreea, în vârstă de 23 de ani, fostă angajată a stabilimentului cu pricina, care ne-a relatat cu lux de amănunte, calvarul pe care l-a trăit acolo timp de trei luni. Între doi clienţi, pe care îi aşteaptă acum în garsoniera de la mansarda unui bloc din strada Rahovei, modest mobilată, cu numai o canapea de culoare incertă, o masă cu două scaune, un dulăpior şi un cuier, pentru care plăteşte o chirie lunară de 200 euro, Andreea şi-a spus povestea vieţii sale. „Eu şi sora mea am rămas orfane de mici. Tatăl meu a decedat când aveam 14 ani, iar mama, patru ani mai târziu. Am absolvit studii medii de contabilitate şi pentru că nu am găsit nimic de lucru în branşă, timp de doi ani am activat ca maseuză la diverse saloane de masaj erotic. În noiembrie anul trecut am ajuns şi la acel stabiliment unde, la interviu, mi s-a promis un salariu mult mai bun decât ceea ce câştigasem până atunci. Aveam nevoie de bani mai mulţi pentru a-mi trata psoriazisul de care sufeream.  Când am acceptat job-ul respectiv nu ştiam că de fapt voi fi sechestrată şi obligată să mă prostituez. Încă de la începutul activităţii, ni s-a cerut să facem sex cu clienţii pentru că, de fapt nimeni nu venea pentru masaj. Vreo câteva zile am reuşit să-i fentez pe clienţi, invocând probleme menstruale. Apoi, când am constatat că unii dintre clienţi erau bătrâni solizi şi libidinoşi, i-am spus patronului că îmi dau demisia. Mi-a spus că acest lucru nu mai este posibil şi a început să mă terorizeze, la fel ca şi pe celelalte angajate. Ne-a ameninţat că dacă plecăm ne împuşcă. Ne-a arătat arma şi permisul de port-armă şi ne-a prevenit că are şi un scenariu pregătit. Va susţine, dacă va fi nevoit să recurgă la un asemenea gest, că totul s-a petrecut accidental, în timp ce încerca să potolească un client care solicita mai mult decât un masaj erotic. Aşa, cu arma la tâmplă, am fost obligată să mă prostituez. Tocmai eu care refuzasem 300 de euro din partea unui client fidel pe care îl avusesem atunci când lucram ca maseuză. Patronul, nici măcar banii promişi drept comision pentru clienţii pe care îi aveam zilnic nu ni-i dădea. Erau doar sume infime plătite atunci când acesta era într-o dispoziţie mai bună. Toate angajatele au reuşit să scape de teroare doar atunci când patronul a fost arestat. Eu însă l-am iertat. Nu vreau să-l înfund pentru că ştiu că are un copil mic şi i-ar fi greu să crească fără tată. Iar dacă iniţial, fără voia mea, am alunecat pe această pantă, am decis ca de acum înainte, să mă prostituez pe cont propriu. Ştiu că risc foarte mult dar cine m-ar mai angaja acum, după ce va afla că am lucrat ca târfă într-un bordel”, şi-a încheiat, în mod retoric, confesiunea, Andreea.

SIBIANUL CONDAMNAT LA ÎNCHISOARE PE VIAŢĂ ÎN ITALIA VREA SĂ SE SINUCIDĂ ANUL ACESTA

 Nicolae Romulus Mailat (27 ani) este, probabil, singurul român care, pentru o faptă comisă în afara graniţelor ţării (la data de 30 octombrie 2007) urmează să ispăşească cea mai grea pedeapsă după cea capitală: detenţia pe viaţă! Originar din oraşul Avrig, sibianul a fost acuzat de jefuirea, violarea şi uciderea soţiei unui amiral italian, Giovanna Reggiani, în vârstă de 47 ani. Mama condamnatului, Elena Tincu (foto sus), o femeie de aceeaşi vârstă cu victima din Italia, însă îmbătrânită prematur, ne-a declarat că fiul său tocmai i-a trimis o scrisoare în care spune că nu îl va mai prinde Anul Nou în viaţă. “Pe mine, nimeni nu mă va putea convinge vreodată de vinovăţia fiului meu. El a recunoscut că i-a furat geanta femeii în care avea 13 euro şi eu îl cred. Nu pentru că sunt mama lui. Ci pentru că el nu era o fire violentă. Era un om paşnic, cu credinţă în Dumnezeu. Dacă ar fi fost altfel, atunci cu siguranţă că ar fi reacţionat dur după ce sora lui, în vârstă de 27 ani, a fost ucisă de concubin. El a fost atunci cel care a încercat să ne liniştească, spunându-ne că fiecare va plăti pentru faptele sale. Sunt convinsă că el s-a aflat într-un moment nepotrivit, la locul nepotrivit. În străfundul sufletului meu simt că femeia aia a fost atrasă într-o cursă. Cineva, cel mai probabil reprezentanţi ai mafiei italiene, au vrut să se răzbune pe aceasta, pentru anumite fapte ale soţului său, care era un ofiţer influent. E ciudat că nimeni, dintre acuzatori, nu s-a întrebat vreodată ce căuta singură seara, într-o tabără de nomazi de la periferia capitalei, o femeie de condiţia şi demnitatea victimei. Cu siguranţă că fiul meu a jefuit-o, iar altcineva a desăvârşit apoi opera. Eram aproape convinsă că pentru a nu mai putea vorbi, fiul meu va înfunda puşcăria pe viaţă. În tot acest interval, familei i s-a îngrădit orice vizită sau contacte, iar de la el din închisoare nu am primit decât trei scrisori. În penultima dintre ele ne ruga să-i trimitem o fotografie cu întreaga familie, pentru că ştia că nu ne va mai vedea niciodată”, a încheiat îndurerata mama, care în acest fel îşi pierde al treilea copil al său. După fiica măcelărită de concubin, un alt fiu, de 14 ani, a murit înecat în timp ce adăpa calul. Singura alinare a femeii e Ionela, fiica în vârstă de 7 ani pe care o are cu actualul soţ. Întâmplarea din urmă cu trei ani a marcat întreaga comunitate din strada Unirii din Avrig, acolo unde locuiesc şi alte rude ale condamnatului. Daniela şi Teodor Zăgădău (foto jos), mătuşa şi respectiv unchiul lui Nicolae Romulus Mailat susţin că, din octombrie 2007 viaţa lor a devenit un coşmar: “în Italia nu ne mai putem întoarce pentru că am fi linşaţi, iar aici în Avrig suntem prigoniţi şi discriminaţi. Am fost ameninţaţi cu moartea şi cu incendierea locuinţei dacă nu plecăm din oraş, iar de lucru până şi autorităţile refuză să ne dea”. De acelaşi “regim” are parte şi concubina lui Mailat, Aurelia Bambu. Femeia a fost nevoită ca, din cauza repetatelor ameninţări cu linşajul, venite din partea sătenilor, să plece din Arpaşu de Jos, acolo unde locuia cu fiica sa (şi a condamnatului) într-o casă închiriată, la Tălmaciu.

ELEVA PROSTITUATĂ ŞI-A RACOLAT ŞI FOSTE COLEGE DE ŞCOALĂ

Scandalul declanşat de adolescenta care, sub “protecţia” unui fost şef de poliţie, se prostitua după orele de curs, tinde să ia o turnură neaşteptată. După discuţia avută cu directoarea instituţiei, în prezenţa aparţinătorilor săi legali, eleva de 17 ani, care continuă să susţină că totul nu este decât o înscenare la adresa ei, a şters două dintre cele patru anunţuri postate pe site-urile de matrimoniale, la rubrica “servicii sexuale”. Între timp am fost contactat de una dintre fostele colege ale celei care se prezenta “clienţilor” drept “Ramona Moldovan”, declarându-ne că “până în vara anului trecut am studiat împreună la Colegiul Naţional Octavian Goga. Cu o lună înaintea vacanţei de vară fosta mea colegă a încercat să mă convingă, şi nu doar pe mine, să ne apucăm de prostituţie. Mi-a spus că şi-a asigurat deja spatele şi că la pensiune mai sunt aşteptate colaboratoare. Pentru a fi cât mai convingătoare, mi-a arătat chiar şi un teanc de bani, vreo 1.500-2.000 de lei, pe care spunea că i-a făcut în numai trei zile de activitate. Ne-am reîntâlnit, apoi, în octombrie, când a încercat, din nou, să mă racoleze. Atunci mi-a spus că şi-a postat şi anunţuri pe Internet şi că totul mergea strună. M-a asigurat că, pe viitor, îşi va permite vacanţe exotice, iar de Crăciun va merge în Germania şi în Austria, la schi. Cred că i-a mers bine, pentru că am remarcat, încă de atunci, că era foarte bine îmbrăcată şi purta o grămadă de bijuterii. Sincer nu ştiu ce a determinat-o, totuşi, să recurgă la prostituţie, mai ales că îi cunosc bine şi pe părinţii ei. Întotdeauna aceştia s-au străduit să facă tot ce le-a stat în putinţă pentru a asigura fiicei lor un trai îndestulător. Mai degrabă cred că prietenia cu omul acela a dus-o la pierzanie. Păcat de ea că era o fată inteligentă, talentată şi frumoasă”, a încheiat fosta colegă a prostituatei, care a insistat să nu-i fie făcută publică identitatea.

“STENOGRAMA” DINTRE PROSTITUATA SIBIANĂ ŞI CLIENTUL SĂU

    Continuăm seria dezvăluirilor legate de cazul adolescentei de 17 ani, elevă a Colegiului Tehnic Textil din Sibiu, care timp de câteva luni s-a prostituat după orele de curs - susţine aceasta sub “protecţia” unui fost şef de poliţie -  cu prezentarea “stenogramei” dintre minora care îşi oferea nurii, folosind pseudonimul Ramona Moldovan şi unul dintre potenţialii săi clienţi. Este un caz fară precedent de “flagrant” de prostituţie prin intermediul Internetului, pe care îl prezentăm în premieră. Totul a debutat după ce “clientul” Ştef a găsit anunţul de “servicii sexuale” al Ramonei postat pe mai multe site-uri de matrimoniale şi a început apoi “negocierile”. (Ştef): Sărut mâna. M-ar interesa enorm de mult o partidă de sex cu tine, dar se pare că nu eşti de găsit nici la telefon şi nici la Pensiunea Leu din Sibiu. Cum m-ai putea “rezolva” şi pe mine? (Ramona): Salut Ştef. Din păcate eu doar azi am ajuns din Germania şi nu am putut nici răspunde la telefon pentru că eram în ROAMING. Dacă mai eşti încă interesat mă poţi găsi la nr. de tf. 07... (Tot Ramona): Salut din nou. Am uitat să te întreb ceva…de pe ce site ai luat ID-ul meu şi pe ce site ai văzut pozele…nu ştiu sigur dacă sunt cele mai recente poze…de asta zic că îţi pot trimite şi mai recente…Pupici! (Ştef): Sărut mâna din nou. Dacă Ramona Moldovan e un pseudonim al tău să înţeleg că nici fotografiile nu te înfăţişează pe tine? Ai ochii căprui sau verzi? Ori porţi lentile de contact? Imaginile sunt într-adevăr ispititoare dar nu ştiu dacă te înfăţişează pe tine. Am multe nelămuriri pe care te rog să mă ajuţi să le clarific. Aş vrea să ştiu ce vârstă reală ai, ce tarife amoroase practici şi dacă în locaţia aceea, Pensiunea Leu, poţi fi găsită oricând. Ard de nerăbdare să fiu cu tine chiar şi numai pentru o oră pentru că pari extrem de incitantă şi de excitantă. Acum aştept un nou semn de la tine. (Tot Ştef): Ramo eu am obţinut datele de pe site-ul www.sibiul.ro, acolo unde spuneai că ai 16 ani. Ai crescut aşa repede? Altfel chiar îmi doresc să îmi trimiţi nişte poze mai recente şi cât mai aproape de nuditate ca să vad ce forme deţii. (Ramona): Hey Ştefan…acolo scria că am 17 ani pentru că am rugat pe altcineva să-mi facă acel anunţ şi nu ştia câţi ani am prea sigur. Ataşat ai nişte poze recente cu mine (şi urmează un set de 13 fotografii) dar să ştii că aproape de nuditate nu fac pentru că nu vreau să mă vadă dezbrăcată decât cel care plăteşte. Aştept clipa…adevărului la pensiune.  ( Tot Ramona): Salut din nou dragă Ştefănuţ. Nu Ştefan, Ramona Moldovan este numele meu real dar Todor Sorinela Anamaria am pus pentru că aşa mi-aş dori eu să mă cheme. Iar în legătură cu pozele, toate pozele sunt ale mele garantat 100%...ochii mei sunt căprui spre verde…şi mai port din când în când şi lentile. În legătură cu vârsta: eu am 18 anişori dobândiţi…Ok, iar tarifele mele sunt următoarele: 150 lei sex normal cu prezervativ, 50 de lei oralul (nu vin  doar pentru oral) iar analul 100 lei. Locaţia este Pensiunea Leu, acolo vom merge după ce mă iei pe mine de acasă sau ne întâlnim acolo în faţă. Mă bucur mult că eşti nerăbdător. Îmi poţi spune şi mie mai multe despre tine: câţi ani ai? de unde eşti? lucrezi aici în Sibiu? Eşti căsătorit?...abia aştept să aflu mai multe despre tine!!! Cu drag a ta, Ramona Moldovan (Ştef): Dă-mi te rog câteva detalii despre cum vom rezolva întâlnirea de la Pensiunea Leu de săptămâna viitoare. Ne cazăm acolo împreună, etc, etc? (Ramona): Hey Ştef, scuze pentru răspunsul întârziat… doar acum am văzut mesajele. Mi-ai trimis şi o poză cu “Săraca”. E frumoasă, frumoasă…abia aştept să mă joc cu ea…mmmmm. Cât despre cum va decurge întâlnirea îţi scriu acum. Deci vei veni după mine cu maşina ta…eu voi coborî, mă vezi în maşină facem cunoştinţă…îmi zici dacă îţi place sau nu de mine…şi mergem la Pensiunea Leu, acolo tu vei zice tipei că vrei o cameră pe 1 oră 2 şi ea îţi va cere 40 de lei….Plăteşti!!! şi după mergem în camera dată…de acolo ne descurcăm noi. Cam asta este…alte nelămuriri? (Ştef): Ramo, nu mai rezist. Fă-mi şi mie o rezervare neapărat în săptămâna asta. (Ramona): Hallo Ştef înţeleg situaţia ta…sună-mă pe nr. ăsta 07… să programăm da? Te pup. (Ştef): Cred că ai început cu toate motoarele în plin “munca” pentru că nu mi-ai mai răspuns la ultimele mesaje. Ţi-am spus că mă cazez sâmbătă la pensiune dar tu nu ai venit. Ce s-a întâmplat? (Ramona): Ştef îmi pare rău că nu ţi-am raspuns…cu siguranţă aşa e, am început în forţă…îmi pare rău că te-ai cazat la Leu şi eu nu am fost prezentă, dar e vina ta că nu ai respectat înţelegerea. Poate dacă vrei azi…se poate…ce zici? (Ştef): Când intru să fac din nou rezervare la Leu tu-mi trimiţi SMS că trebuie să amânăm iarăşi pentru că ţi-a picat un client important. A treia oară nu se va mai întâmpla să mă duci cu preşul…mâine merg la poliţie să spun acolo cu ce te ocupi tu. Adio! (Ramona): Înainte să te duci la poliţie trebuie să afli că i-am dat nr. tău de telefon unui amic de-al meu Liviu Macavei…dacă nu-l cunoşti…ai răbdare până te sună…vei fi surprins. Te pup şi îţi doresc o viaţă plăcută. P.S. Nu uita să priveşti mereu în spatele tău!”