VOR SĂ DEZGROAPE DUPĂ 100 DE ANI UN PREOT CU INIMA CONSERVATĂ ÎN BISERICĂ

 Un grup de studenţi şi cercetători de la catedra de armenologie a unei universităţi de lângă Budapesta, au fost autorii unei descoperiri incredibile. În biblioteca din incinta Catedralei Armeneşti din oraşul sibian Dumbrăveni, se afla, într-o cutie din lemn, perfect conservată, dar aproape mumificată, o inimă umană. Printre documente a fost descoperit apoi şi un testament semnat de fostul preot-paroh al respectivului lăcaş de cult, Avedik Lukacs. Acesta a murit cu un secol în urmă, respectiv în 1909 şi, se spune că a lăsat cu limbă de moarte ca trupul său neînsufleţit să fie înhumat în cimitirul armenesc din localitate. Iar inima să-i fie păstrată veşnic în catedrala în care a slujit aproape patru decenii. Nimeni nu a ştiut până acum de existenţa organului în speţă ori a testamentului cu pricina. Ştefan Szentpetery, unul dintre membri consiliului parohial al catedralei din Dumbrăveni ne-a declarat în exclusivitate că “preotul, profesorul şi istoricul Avedik Lukacs a fost o personalitate cu care, deopotrivă, comunitatea armenească dar şi cea locală, se poate mândri. A scris, în 1896, prima monografie a oraşului întemeiat de armeni, însă nimeni nu a bănuit că, şi după un secol acesta se afla cu inima, la propriu, alături de ei. Intenţionăm, acum, să propunem beatificarea, de către biserica catolică lui Avedik Lukacs, dovedindu-se că el e aproape un sfânt. Deocamdată inima sa, conservată natural, a fost aşezată într-un bol şi este păstrată sub cheie, în altar. Facem demersuri ca, la împlinirea a peste un secol de la moartea preotului, rămăşiţele pământeşti să-i fie deshumate, în cadrul unei ceremonii religioase. Până atunci ne străduim să aflăm circumstanţele în care a avut loc disecarea trupului preotului, ştiut fiind faptul că, excepţie făcând cazurile unor morţi violente, suspecte, necropsiile feţelor bisericeşti sunt, foarte rar, aprobate. E posibil ca Avedik Lukacs să fi fost asasinat aşa cum s-a întâmplat, nu demult,cu un alt preot-paroh al catedralei, jefuit în prealabil de ţigani. Părerea noastră, a celor 12 armeni care mai există azi în Dumbrăveni, e aceea că preotul a fost forţat, într-un fel sau altul, să scrie acel testament înainte de a fi omorât. E destul de dificil de aflat acum, acest lucru, pentru că fiind preot romano-catolic, el nu a fost căsătorit şi nu are nici un fel de urmaşi”. Până una-alta, Catedrala Armenească a început să devină loc de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga ţară, situaţie care a determinat pe curatorul lăcaşului de cult să decidă îngrădirea accesului în catedrală, cu excepţia zilei de duminică, atunci când - din două în două săptămâni - se oficiază liturghii.